perplexitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPLEXITÁTE s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire amestecată cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în față unei situații neașteptate, dificile, confuze). – Din
fr. perplexité.perplexitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERPLEXITÁTE s.f. Dezorientare; surprindere, nedumerire. [Cf. fr.
perplexité, lat.
perplexitas].
perplexitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPLEXITÁTE s. f. surprindere, uimire; stupefacție. (< fr.
perplexité, lat.
perplexitas)
perplexitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*perplexitáte f. (lat.
perpléxitas, -átis). Starea omuluĭ perplex.
perplexitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!perplexitáte s. f.,
g.-d. art. perplexitắții; pl. perplexitățiperplexitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perplexitate f. nesiguranță cauzată de o mare încurcătură.