persan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSÁN, -Ă, persani, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Persiei sau era originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor (
1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊
Covor persan (și substantivat,
n.) = covor de calitate superioară (la origine confecționat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă vorbită de persani (
1). [
Var.:
persián, -ă s. m. și
f.,
adj.] – Din
fr. persan.persan (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSÁN, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr.
persan)
persan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERSÁN, -Ă (‹
fr.; de la
n. pr. Persia)
s. m. și
f. (La
pl.) Populație de origine indoeuropeană, stabilită la sfârșitul
milen. 2 și la începutul
milen. 1
î. Hr. în podișul Iran, unde în
sec. 8-4
î. Hr. a pus bazele Imperiul Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Începând din 1935 Persia ia numele de Iran; de religie musulmană șiită.
V. Iran. ♦ Persoană care aparține acestui popor.
2. Adj. Care aparține Persiei sau persanilor, referitor la Persia sau la persani. ◊
Artă p. = artă dezvoltată pe teritoriul Persiei (Iran), ale cărui origini se situează în
milen. 5
î. Hr. anterioare colonizării persane. O mare înflorire cunoaște
a. p. în perioada
Ahemenizilor (
sec. 8-4
î. Hr.), care se distinge printr-un caracter eclectic datorat influențelor artei de pe teritoriile cucerite. Construcțiile principale sunt palatele monumentale (Persepolis, Susa, Pasargadae), cu porți triumfale și săli cu coloane, caracteristică fiind apadana (sala de audiențe); coloanele au capiteluri reprezentând capete de tauri, iar pereții sunt decorați cu basoreliefuri în marmură (Persepolis) sau cu panouri de cărămizi smălțuite și policrome („Friza arcașilor” de la Susa). S-au construit morminte rupestre (mormintele lui Darius I și Artaxerxes II de la Naqsh-i-Rustam). O nouă etapă a înflorire a
a. p. are loc în perioada Sasanizilor (
sec. 3-7), când se construiesc palate colosale, la Firūzabad, Bishâpur, Ctesifon, decorate cu stucaturi și mozaicuri. Caracteristice sunt altoreliefurile și basoreliefurile rupestre cu subiecte narative de vânătoare sau de bătălie (Naqsh-i-Rustam, Taq-i Bostan). Artele decorative (ceramica, textilele, artele metalului), de o mare fantezie și execuție desăvârșită, au cunoscut o largă dezvoltare, influențând arta bizantină și intrând apoi în repertoriul artei europene medievale. După
sec. 7 se va produce o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe. ◊
Pisica p. = rasă de pisică cu părul lung și mătăsos, având mai multe varietăți, care diferă prin colorația părului și a ochilor. ◊
Covor p. (și substantivat,
n.) = covor de calitate superioară (la origine lucrat în Persia), cu bătătura alcătuită din fire înnodate și tăiate la o anumită lungime pe toată suprafața covorului. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de persani, scrisă cu alfabet arab, care este limba oficială în Iran și una din limbile oficiale în Afghanistan.
V. limbi
iraniene.persan (Dicționaru limbii românești, 1939)*Persán, -ă s. (fr.
Persan). Pers actual. Adj. Persic:
steagu persan.persan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persán adj. m.,
s. m.,
pl. persáni; adj. f.,
s. f. persánă, pl. persánepersan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Persan m. locuitor din Persia modernă. ║ a. ce ține de această țară:
limba persană.