perpetuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPETUITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică sau îndelungată. [
Pr.:
-tu-i-] – Din
fr. perpétuité.perpetuitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERPETUITÁTE s.f. Durată veșnică. [Pron.
-tu-i-. / cf. fr.
perpétuité, lat.
perpetuitas].
perpetuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPETUITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este perpetuu; durată veșnică sau îndelungată. (< fr.
perpétuité, lat.
perpetuitas)
perpetuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*perpetuitáte f. (lat.
perpetúitas, -átis). Continuitate, durată perpetuă:
perpetuitatea mizeriiĭ.perpetuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpetuitáte (rar)
(-tu-i-) s. f.,
g.-d. art. perpetuitắții