perpetuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊
Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. perpetua.perpetuare (Dicționar de neologisme, 1986)PERPETUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) perpetua; perpetuație. ♦
Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [<
perpetua].
perpetuare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua)
perpetuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpetuáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. perpetuắrii; pl. perpetuắri