perpetuație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PERPETUÁȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuation.
perpetuație(Dicționar de neologisme, 1986) PERPETUÁȚIEs.f. (Rar) Perpetuare. [< fr. perpétuation].
perpetuație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PERPETUÁȚIEs. f. (rar) perpetuare. (< fr. perpétuation)
perpetuație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) perpetuáție (rar) (-tu-a-ți-e) s. f., art. perpetuáția (-ți-a), g.-d. perpetuáții, art. perpetuáției