perpeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPELÍ vb. IV.
v. pârpăli.perpeli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)perpelí (perpelésc, perpelít), vb. –
1. A pîrli, a prăji. –
2. (
Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare). –
3. (
Refl.) A se neliniști, a se consuma. –
Var. părpăli, pîrpăli, pîrpoli, pîrpori. Sb. pripaliti (Tiktin; Candrea), tratat drept creație expresivă, datorită terminației sale în -
li. –
Der. perpeleală, s. f. (neliniște);
perpelici, s. m. (
Olt., copil zburdalnic);
parpalec, s. m. (poreclă disprețuitoare dată grecilor), probabil combinație glumeață cu
gr. πάλληξ,
cf. palicar, calabr. paddecu „țăran grec, nătîng”;
perpelit, adj. (bolnăvicios, gălbejit). –
Cf. prepeleac.perpeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!perpelí1 (a se ~) (a se agita)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se perpeléște, imperf. 3
sg. se perpeleá; conj. prez. 3
să se perpeleáscăperpeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpelí2 v. pârpălí