permisiune - explicat in DEX

permisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERMISIÚNE, permisiuni, s. f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduință, încuviințare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.

permisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].

permisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)

permisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*permisiúne f. (lat. permissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a permite, voĭe, autorizațiune. În armată, congediŭ [!] care nu trece peste opt zile. – Și -ísie.

permisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
permisiúne (aprobare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni

permisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
permisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva; 2. în special, învoire dată soldaților a lipsi dela 1—8 zile.