permis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERMÍS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi.
Permis de vânătoare. – Din
fr. permis.permis (Dicționar de neologisme, 1986)PERMÍS, -Ă adj. Îngăduit, încuviințat. [<
permite].
permis (Dicționar de neologisme, 1986)PERMÍS s.n. Autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. [Pl.
-se, -suri. / < fr.
permis].
permis (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERMÍS s. n. autorizație oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (< fr.
permis)
permis (Dicționaru limbii românești, 1939)*permís n., pl.
e și
urĭ (lat.
permissum, lucru permis). Bilet de permisiune. V.
pecĭ.permis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)permís s. n.,
pl. permísepermis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)permis a. ce e îngăduit a se face. ║ n. permisiune.