permian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERMIÁN, -Ă, permieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei paleozoice.
2. Adj. Care ține de permian (
1), care se referă la permian, caracteristic permianului. [
Pr.:
-mi-an] – Din
fr. permien.permian (Dicționar de neologisme, 1986)PERMIÁN s.n. (
Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. //
adj. Care aparține acestei perioade. [Pron.
-mi-an. / < fr.
permien, cf.
Perm – regiune din vestul munților Ural].
permian (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERMIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr.
permien)
permian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PERMIÁN (de la
n. pr. Perm, oraș în Rusia), ultima perioadă (serie) a Paleozoicului, care a durat
c. 40 de milioane de ani (între
c. 286 și 145
mil. ani), caracterizată prin dispariția trilobiților, dezvoltarea gimnospermelor și declinul criptogamelor vasculare; sunt frecvente unele foraminifere, briozoare, brahiopode, unele crustacee, stegocefalii, unele reptile etc. Mișcări tectonice intense (ultimele fose ale cutărilor hercinice) și vaste regresiuni marine. Printre depozitele sedimentare larg răspândite se numără cărbunii, sarea, gresia roșie.
permian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)permián1 (-mi-an) adj. m.,
pl. permiéni (-mi-eni); f. permiánă, pl. permiénepermian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)permián2 (-mi-an) s. n.