peren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦
Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din
lat. perennis, fr. pérenne.peren (Dicționar de neologisme, 1986)PERÉN, -Ă adj. (
Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; (
p. ext.) de lungă durată. ♦
Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr.
pérenne, lat.
perennis].
peren (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr.
pérenne, lat.
perennis)
peren (Dicționaru limbii românești, 1939)*perén, -ă adj. (lat.
per-ennis, d.
per, pin [!], și
annus, an).
Bot. Plantă perenă, care durează mulțĭ anĭ, ca arboriĭ.
peren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perén adj. m.,
pl. peréni; f. perénă, pl. peréne