perenitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERENITÁTE s. f. (Adesea
fig.) Însușirea de a fi peren; durabilitate, persistență. – Din
fr. pérennité.perenitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERENITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este peren; durabilitate, persistență. [Cf. fr.
pérennité, lat.
perennitas].
perenitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERENITÁTE s. f. însușirea de a fi peren; durabilitate, persistență. (< fr.
pérennité, lat.
perennitas)
perenitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perenitáte s. f.,
g.-d. art. perenitắții