perempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (
Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. péremption.