perempțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (
Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. péremption.perempțiune (Dicționar de neologisme, 1986)PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron.
-ți-u. / < fr.
péremption, lat.
peremptio].
perempțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr.
péremption, lat.
peremptio)
perempțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*perempțiúne f. (lat.
per-émptio, -ónis, d.
perímere, peremptum, a ucide. V.
perimez).
Jur. Anularea pin [!] prescripțiune a uneĭ procedurĭ civile.
perempțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perempțiúne (perimarea unei acțiuni juridice)
(-remp-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni