percuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului.
2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊
Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (
2).
3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [
Var.:
percuțiúne s. f.] – După
fr. percussion.