percutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCUTÓR, percutoare, s. n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ♦
Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. – Din
fr. percuteur.percutor (Dicționar de neologisme, 1986)PERCUTÓR s.n. Piesă la armele de foc care izbește capsa proiectilului, producând explozia cartușului. [< fr.
percuteur].
percutor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERCUTÓR s. n. piesă a închizătorului unei arme de foc care servește la percuția capsei cartușului sau a focosului. ◊ mecanism de aprindere a amorselor la mine. (< fr.
percuteur)
percutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percutór s. n.,
pl. percutoárepercutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCUTÓR, percutoare, s. n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ♦
Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. — Din
fr. percuteur.