percuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului.
2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ◊
Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție (
2).
3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [
Var.:
percuțiúne s. f.] – După
fr. percussion.percuție (Dicționar de neologisme, 1986)PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦
Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc.
3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen.
-iei, var.
percuțiune s.f. / < fr.
percusion, lat.
percutere – a lovi].
percuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr.
percussion, lat.
percussio)
percuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percúție (-ți-e) s. f.,
art. percúția (-ți-a), g.-d. art. percúției; pl. percúții, art. percúțiile ( -ți-i-)percuție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCÚȚIE, percuții, s. f. 1. Metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului.
2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei plăci metalice de la un instrument muzical. ◊
Instrument de percuție = instrument muzical care produce sunete prin percuție
(2). 3. Lovire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [
Var.:
percuțiúne s. f.] — După
fr. percussion.