percutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de
a percuta. –
V. percuta.percutare (Dicționar de neologisme, 1986)PERCUTÁRE s.f. Acțiunea de a percuta și rezultatul ei; percuție. [<
percuta].
percutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)percutáre s. f.,
g.-d. art. percutắrii; pl. percutắripercutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de
a percuta. —
V. percuta.