perciunat - explicat in DEX

perciunat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care poartă perciuni, cu perciuni. – Din perciune.

perciunat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
perciunát adj. m., pl. perciunáți; f. perciunátă, pl. perciunáte

perciunat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
perciunat a. și m. 1. care poartă perciuni; 2. fam. (ironic) evreu bigot.

perciunat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PERCIUNÁT, -Ă, perciunați, -te, adj. Care poartă perciuni, cu perciuni. — Din perciune.

percĭunat (Dicționaru limbii românești, 1939)
percĭunát, -ă adj. (d. percĭun). Iron. Care poartă percĭunĭ (Jidan). Subst. Un percĭunat, un Jidan.