penetrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează, penetranță.
2. Pătrundere, infiltrare. extindere sau circulație în spațiu. ◊
Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din
fr. pénétration.penetrație (Dicționar de neologisme, 1986)PENETRÁȚIE s.f. Pătrundere, străbatere, penetrare. ♦ Adâncimea până la care poate pătrunde un corp în alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe. [Gen.
-iei, var.
penetrațiune s.f. / cf. fr.
pénétration, lat.
penetratio].
penetrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENETRÁȚIE s. f. 1. penetrare, pătrundere, străpungere. ♦ arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare. ◊ întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță (1). 2. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr.
pénétration, lat.
penetratio)
penetrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)penetráție (-ne-tra-ți-e) s. f.,
art. penetráția (-ți-a), g.-d. art. penetráției; pl. penetráții, art. penetráțiile (-ți-i-)penetrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează; penetranță.
2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu. ◊
Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate.— Din
fr. pénétration.