penet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÉT, peneturi, s. n. Penaj (
1). –
Pană1 +
suf. -et.penet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)penét (rar)
s. n.,
pl. penéturipenet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENÉT, peneturi, s. n. (Rar) Penaj
(1). —
Pană1 +
suf. -et.