penetrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENETRÁNT, -Ă, penetranți, -te, adj. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva; pătrunzător. ♦
Fig. (Despre mirosuri) Ascuțit, intens, puternic. ♦
Fig. (Despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. – Din
fr. pénétrant.penetrant (Dicționar de neologisme, 1986)PENETRÁNT, -Ă adj. Care (poate) pătrunde; pătrunzător. ♦ (
Despre mirosuri) Puternic, intens, ascuțit. [Cf. fr.
pénétrant].
penetrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENETRÁNT, -Ă adj. 1. care pătrunde; pătrunzător. ◊ (despre o arteră de comunicație) care merge de la periferie către centrul unui oraș, al unei regiuni sau din spatele spre linia înaintată a unui front militar. ◊ (despre mirosuri) puternic; intens. 2. (fig.) care produce o impresie puternică; (despre ochi, privire) ager. (< fr.
pénétrant)
penetrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)penetránt (-ne-trant) adj. m.,
pl. penetránți; f. penetrántă, pl. penetrántepenetrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENETRÁNT, -Ă, penetranți, -te, adj. Care (poate) pătrunde (adânc) în ceva; pătrunzător. ♦
Fig. (Despre mirosuri) Ascuțit, intens, puternic. ♦
Fig. (Despre ochi, privire) Ager, pătrunzător. — Din
fr. pénétrant.