pendular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦
Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. –
Pendul +
suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.pendular (Dicționar de neologisme, 1986)PENDULÁR, -Ă adj. Care are o mișcare ca de pendul; oscilant, oscilatoriu. [Cf. fr.
pendulaire].
pendular (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENDULÁR, -Ă adj. care are o mișcare ca un pendul; oscilant. (< fr.
pendulaire)
pendular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pendulár adj. m.,
pl. pendulári; f. penduláră, pl. pendulárependular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENDULÁR, -Ă, pendulari, -e, adj. Care are o mișcare (ca) de pendul; specific pendulului; oscilant, oscilatoriu. ♦
Fig. Care trece (periodic) de la o stare la alta. —
Pendul +
suf. -ar. Cf. fr. pendulaire.