pendulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de
a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦
Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. –
V. pendula.pendulare (Dicționar de neologisme, 1986)PENDULÁRE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [<
pendula].
pendulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)penduláre s. f.,
g.-d. art. pendulắrii; pl. pendulắripendulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENDULÁRE, pendulări, s. f. Acțiunea de
a pendula și rezultatul ei; oscilație a unui pendul sau a unui obiect asemănător cu un pendul față de poziția de echilibru; legănare. ♦ Variație lentă, oscilantă a valorii unei mărimi în jurul unei valori medii sau al unei valori de referință. ♦
Fig. Trecere (periodică) de la o stare la alta. —
V. pendula.