pelticărie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PELTICĂRÍE,pelticării, s. f. Vorbire peltică. – Peltic + suf. -ărie.
pelticărie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pelticăríe (rar) s. f., art. pelticăría, g.-d. art. pelticăríei; pl. pelticăríi, art. pelticăríile
pelticărie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PELTICĂRÍE,pelticării, s. f. (Rar) Vorbire peltică. — Peltic + suf. -ărie.