peltici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELTICÍ, pelticesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A deveni peltic;
p. ext. a vorbi cu greutate, neclar (ca un peltic). – Din
peltic.peltici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pelticí (a se ~) (rar)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se pelticéște, imperf. 3
sg. se pelticeá; conj. prez. 3
să se pelticeáscăpeltici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELTICÍ, pelticesc, vb. IV.
Refl. (Rar) A deveni peltic;
p. ext. a vorbi cu greutate, neclar (ca un peltic). — Din
peltic.