peltea - explicat in DEX

peltea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PELTEÁ, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) belteá s. f.] – Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.

peltea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pelteá (peltéle), s. f. – Jeleu de fructe. – Var. beltea. Mr. pelte, megl. pelti. Tc. pelte (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1645; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτές.

peltea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
peltea, peltele s. f. 1. vorbire sau scriere lipsită de concizie. 2. (er.) spermă.

peltea (Dicționaru limbii românești, 1939)
pelteá (sud) și belteá (nord) f., pl. ele (turc. pelté, d. pers. palude). Gelatină de fructe care se ĭa ca dulceață. Fig. Discurs chilometric (pin [!] aluz. la pelteaŭa proastă, care se întinde pe linguriță pînă te plictiseștĭ).

peltea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pelteá s. f., art. pelteáua, g.-d. art. peltélei; pl. peltéle, art. peltélele

pelteà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pelteà f. must de poame (mere, lămâi, gutui) fierte până la îngroșare: peltele de gutui și de mere GHICA. [Turc. BELTÈ, de unde și Mold. beltè].

peltea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PELTEÁ, peltele, s. f. Produs alimentar fabricat din suc de fructe fiert cu zahăr, închegat cu o masă gelatinoasă, elastică și transparentă, asemănătoare cu jeleul. ♦ Fig. Expunere scrisă sau orală, lungă și prolixă, lipsită de miez; poliloghie, vorbărie goală. [Var.: (reg.) belteá s. f.] — Din tc. pelte, ngr. peltés, beldés.