peleș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)péleș,
péleșuri, s.n. (înv. și reg.)
1. ciucure, franj.
2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul.
3. brăcinar.
4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale.
5. (adj. f. sg.; în sintagmă)
oaie peleșă = oaie cu lână lungă.
peleș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PÉLEȘ, peleși, s. m. (
Reg.)
1. Ciucure, canaf.
2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești, prin care se introduce brăcinarul.
peleș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)péleș (-și), s. m. –
1. (Înv.) Ciucure, franj. –
2. (
Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul.
Sb. peleš „moț” (Tiktin). –
Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum).
peleș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PELEȘ, Castelul ~, castel în stil renascentist din orașul
Sinaia (
jud. Prahova), fost reședință de vară a familiei regale române. Construit de către regele Carol I, între 1873 și 1914; proiectul a fost întocmit de către arhitecții W. Dorerer, J. Schultz și K. Liman. Azi muzeu.
peleș (Dicționaru limbii românești, 1939)peléș (saŭ
péleș ?) m. (sîrb.
peleš, coadă, gîță; rut.
pélehi, păr lung. Cp. și cu ung.
pelyhes, mițos).
Cor. Ps. S. Canaf, cĭucure.
peleș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)péleș, -i, s.m. – (înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Titkin cf. DER).
peleș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peleș n. gaura prin care se bagă brăcinarul în îndoitura de sus a nădragilor. [Cf. ceh PELEȘ, peșteră, bârlog].
peleș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Peleș n.
1. afluent al Prahovei ce străbate Sinaia;
2. munte si plasă cu orășelul Predeal, într’o pozitiune încântătoare a Carpaților: aci se află reședința de vară a Regelui (
Castelul Peleșului), o clădire în stilul Renașterii.