peleag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)peleág (-gă), adj. – Chel, fără păr. –
Var. peleg. Origine necunoscută. Se folosește în Banat.
Der. dintr-un
sl. *
plĕchŭ (Tiktin) este incertă, chiar și legătura cu
felegos „zdrențăros” (Scriban).
Cf. pilug ?