pelasg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELÁSG, -Ă, pelasgi, -ge, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din unele triburi ce au populat în timpurile străvechi partea sudică a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici și câteva insule din această regiune; (la
m. pl.) populația triburilor care locuiau în aceste regiuni.
2. Adj. Care aparține pelasgilor (
1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din
fr. Pélasges.pelasg (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Pelasg =
Pelasgus.pelasg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pelásg adj. m.,
s. m.,
pl. pelásgi; adj. f.,
s. f. pelásgă, pl. pelásgepelasg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELÁSG, -A, pelasgi, -ge, s. m. și fi,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din unele triburi ce au populat în timpurile străvechi partea sudică a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici și câteva insule din această regiune; (la
m. pl.) populația triburilor care locuiau în aceste regiuni.
2. Adj. Care aparține pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. — Din
fr. Pélasges.