pelargonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELARGÓNIE, pelargonii, s. f. (
Bot.) Nume dat mai multor specii de mușcată. – Din
germ. Pelargonie.pelargonie (Dicționar de neologisme, 1986)PELARGÓNIE s.f. Plantă decorativă cu frunze catifelate și păroase și flori albe, roz sau roșii; (
pop.) mușcată. [Gen.
-iei. / < germ.
Pelargonie].
pelargonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELARGÓNIE s. f. plantă decorativă cu frunze catifelate și păroase și flori albe, roz sau roșii; mușcată. (< germ.
Pelargonie)
pelargonie (Dicționaru limbii românești, 1939)*pelargónie f. și (maĭ bine)
pelargóniŭ m. (ngr.
pelargónion, d. vgr.
pelargós, barză).
Bot. Un fel de mușcat cu frunzele lucitoare în loc de catifelate.
pelargonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pelargónie (-ni-e) s. f.,
art. pelargónia (-ni-a), g.-d. art. pelargóniei; pl. pelargónii, art. pelargóniile (-ni-i-)pelargonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELARGÓNIE, pelargonii, s. f. (
Bot.) Nume dat mai multor specii de mușcată. — Din
germ. Pelargonie.