peculiŭ - explicat in DEX



peculiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PECÚLIU s. n. 1. (În antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și răscumpăra libertatea: gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii; p. gener. bani economisiți, agoniseală. – Din lat. peculium.

peculiu (Dicționar de neologisme, 1986)
PECÚLIU s.n. 1. Avere câștigată de un tânăr neemancipat, de un sclav sau de un soldat și pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. Sumă mică, neînsemnată (economisită, strânsă prin muncă). ♦ Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii. [Pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pécule].

peculiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PECÚLIU s. n. 1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificație acordată unui sclav roman de către stăpânul său. 2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare. 3. sumă mică, neînsemnată, economisită prin muncă. 4. parte cuvenită unui condamnat din remunerația muncii în timpul executării pedepsei. ◊ remunerația muncii efectuate de bolnavii psihici în cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)

peculiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pecúliu [liu pron. liu] s. n.

peculiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECÚLIU s. n. 1. (în Antichitate) Sumă de bani economisită de un sclav pentru a-și răscumpăra libertatea; gratificație acordată unui sclav de către stăpânul său sau unui soldat la eliberare. 2. Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detenției; p. gener. bani economisiți, agoniseală. — Din lat. peculium.

peculiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pecúliŭ n. (lat. peculium). La Romanĭ, baniĭ strînșĭ de un sclav orĭ gratificațiunea pe care ĭ-o dădea stăpînu orĭ baniĭ strînșĭ de un soldat. Azĭ baniĭ pe care-ĭ poate strînge un condamnat din ceĭa ce lucrează orĭ pe care și-ĭ poate aduna un servitor. Fig. Economie neînsemnată. – Fals pecúl.

Alte cuvinte din DEX

PECULAT PECTOZA PECTORAL « »PECULIAR PECULIU PECUNIAR