peculat (Dicționar de neologisme, 1986)
PECULÁT s.n. (Jur.) Furt de bani publici comis de către un mânuitor al lor. [< lat. peculatus, cf. fr. peculat].
peculat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PECULÁT s. n. (jur.) furt de bani publici comis de către un mânuitor al lor. (< fr. péculat, lat. peculatus)
peculat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*peculát n., pl. e (lat. peculatus). Delapidare, risipire de banĭ publicĭ: cancelaru Bacon fu condamnat pentru peculat.