pectoral - explicat in DEX

pectoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofă împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marele preot la evrei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

pectoral (Dicționar de neologisme, 1986)
PECTORÁL, -Ă adj. 1. Privitor la piept, al pieptului; (și s.m.) (Mușchi) al pieptului. 2. Care se folosește în bolile de piept. [< fr. pectoral, lat. pectoralis].

pectoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PECTORÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la piept. ◊ (s. m.) (mușchi) al pieptului. 2. în bolile de piept. II. s. n. 1. pieptar de metal, piesă a armurii romane. 2. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei. (< fr. pectoral, lat. pectoralis)

pectoral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pectorál, -ă adj. (lat. pectoralis). De la pept [!]: mușchiĭ pectoralĭ. Bun contra boalelor [!] de pept: ceaĭ pectoral, florĭ pectorale (nalba, viorica, macu, socu, teĭu). S. n., pl. e. Peptar în armatura celor vechĭ. Peptar de gală (stofă cu petre prețioase) pe care-l purtaŭ faraoniĭ și marele preut [!] al Jidanilor.

pectoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pectorál¹ adj. m., pl. pectoráli; f. pectorálă, pl. pectorále

pectoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pectorál² (mușchi) s. m., pl. pectoráli

pectoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pectorál³ (pieptar) s. n., pl. pectorále

pectoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pectoral a. 1. privitor la piept: mușchi pectorali; 2. bun de piept: tizană pectorală. ║ n. ornament ce marele preot la Evrei purta pe piept.

pectoral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECTORÁL, -Ă, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. ◊ (Și substantivat, m.) Mușchi pectoral = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus. 2. Care se folosește ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele annurii romane. 2. Ornament constând dintr-o bucată de stofa împodobită cu pietre scumpe, pe care îl purtau pe piept faraonii egipteni și marii preoți iudei. — Din fr. pectoral, lat. pectoralis.