pecuniar - explicat in DEX

pecuniar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Bănesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

pecuniar (Dicționar de neologisme, 1986)
PECUNIÁR, -Ă adj. Care constă în bani; bănesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pécuniaire, cf. lat. pecunia – bani].

pecuniar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PECUNIÁR, -Ă adj. bănesc. (< fr. pécuniare, lat. pecuniarius)

pecuniar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pecuniár, -ă adj. (lat. pecuniarius, d. pecunia, banĭ, care vine d. pecus, vită. V. păcurar 2). Bănesc, de banĭ, de parale: afacerĭ pecuniare. Care consistă în banĭ: despăgubire pecuniară.

pecuniar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pecuniár (-ni-ar) adj. m., pl. pecuniári; f. pecuniáră, pl. pecuniáre

pecuniar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pecuniar a. 1. ce stă în bani: interese pecuniare; 2. privitor la bani: lipsă pecuniară.

pecuniar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. Care constă în bani, care se referă la bani; bănesc; p. ext. material. [Pr.: -ni-ar] — Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.