patriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (
Tipogr.)
1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat.
2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din
germ. Patrize.