patriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (
Tipogr.)
1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat.
2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din
germ. Patrize.patriță (Dicționar de neologisme, 1986)PATRÍȚĂ s.f. Piesă componentă a unei matrițe care apasă asupra materialului. [< germ.
Patrize, rus.
patrița].
patriță (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRÍȚĂ s. f. piesă componentă a unei matrițe care apasă materialul. (< germ.
Patrize)
patriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patríță (pa-tri-) s. f.,
g.-d. art. patríței; pl. patríțepatriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (
Tipogr.)
1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat.
2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. — Din
germ. Patrize.