patognomonic - explicat in DEX

patognomonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique.

patognomonic (Dicționar de neologisme, 1986)
PATOGNOMÓNIC, -Ă adj. Care este caracteristic unei anumite boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul unei boli. [< fr. pathognomonique, cf. gr. pathos – boală, gnomonikos – care indică].

patognomonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATOGNOMÓNIC, -Ă adj. (despre simptome) caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate stabili diagnosticul. (< fr. pathognomonique)

patognomonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice

patognomonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. — Din fr. pathognomonique.