patogenitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. –
Patogen +
suf. -itate.patogenitate (Dicționar de neologisme, 1986)PATOGENITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este patogen; capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală. [Cf. germ.
Pathogenität].
patogenitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATOGENITÁTE s. f. capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală. (< germ.
Pathogenität)
patogenitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patogenitáte s. f.,
g.-d. art. patogenitắțiipatogenitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. —
Patogen +
suf. -itate.