patogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din
fr. pathogénie.patogenie (Dicționar de neologisme, 1986)PATOGENÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; patogeneză. [Gen.
-iei. / < fr.
pathogénie, cf. fr.
pathos – boală,
gennan – a naște].
patogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATOGENÍE s. f. ramură a medicinei care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a bolilor; patogeneză. (< fr.
pathogénie)
patogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patogeníe s. f.,
art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníeipatogenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. — Din
fr. pathogénie.