patimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată;
p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ♦
Loc. adv. Cu patimă = pătimaș.
2. (
Înv. și
pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină)
Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos.
Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [
Var.:
pátemă s. f.] – Din
ngr. páthima.