patic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pátic, pátică, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre ființe) cu picioare scurte; cu picioare strâmbe; pipernicit. 2. (s.m.) pitic.
patic (Dicționaru limbii românești, 1939)
patíc, -ă adj. (cp. cu a se piti). Mold. Cu picĭoarele scunde: om, cîne [!] patíc; rața e patică. – La Timoc pitóc, -oacă, scund. V. tofolog.