patibular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (
Livr.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. – Din
fr. patibulaire.patibular (Dicționar de neologisme, 1986)PATIBULÁR, -Ă adj. (
Liv.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. [< fr.
patibulaire, cf. lat.
patibulum – spânzurătoare].
patibular (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATIBULÁR, -Ă adj. vrednic de spânzurat. (< fr.
patibulaire)
patibular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patibulár (
livr.)
adj. m.,
pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibulárepatibular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (
Livr.) Care merită să fie spânzurat. — Din
fr. patibulaire.