patetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare.
2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din
fr. pathétique, germ. pathetisch.patetic (Dicționar de neologisme, 1986)PATÉTIC, -Ă adj. 1. Plin de patetism; mișcător, emoționant, duios.
2. (
Despre nervi) Care inervează globul ocular. //
s.n. Categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. [Cf. fr.
pathétique, lat.
patheticus].
patetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATÉTIC, -Ă I.
adj. 1. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios. 2. (despre nervi) care inervează globul ocular. II. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. (< fr.
pathétique, germ.
pathetisch, lat.
patheticus)
patetic (Dicționaru limbii românești, 1939)*patétic, -ă adj. (vgr.
pathetikós, d.
páthos, patos). Plin de pasiune, care atinge sufletu, emoționant:
discurs patetic. S. n. Ceĭa ce emoționează, genu patetic în retorică. Adv. În mod patetic.
patetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patétic adj. m.,
pl. patétici; f. patétică, pl. patéticepatetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patetic a. care mișcă sufletul:
discurs patetic. ║ n. ceeace mișcă sufletul.
patetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare.
2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. — Din
fr. pathetique, gemi.
pathetich.