patetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din
fr. pathétisme.patetism (Dicționar de neologisme, 1986)PATETÍSM s.n. Calitatea, arta de a provoca emoții, de a mișca sufletul, de a înduioșa; patos. [Cf. fr.
pathétisme].
patetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATETÍSM s. n. calitatea, arta de a emoționa, de a mișca sufletul, de a înduioșa; caracter patetic (I, 1). (< fr.
pathétisme)
patetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patetísm s. n.patetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. — Din
fr. pathétisme.