paternitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (
Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui.
2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. – Din
fr. paternité.paternitate (Dicționar de neologisme, 1986)PATERNITÁTE s.f. 1. Calitatea de tată.
2. (
Fig.) Calitatea de autor al unei opere. [Cf. fr.
paternité, lat.
paternitas].
paternitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATERNITÁTE s. f. 1. starea, calitatea de tată. ◊ (jur.) filiație pe linie paternă. 2. (fig.) calitatea de autor al unei opere. (< fr.
paternité, lat.
paternitas)
paternitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*paternitáte f. (lat.
patérnitas, -átis). Calitatea de tată.
Fig. Calitatea de autor:
a respinge paternitatea unuĭ panflet [!].paternitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paternitáte s. f.,
g.-d. art. paternitắțiipaternitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paternitate f.
1. stare, calitate de tată;
2. fig. calitate de autor:
a revendica paternitatea unei cărți.paternitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (
Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui.
2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. — Din
fr. paternité.