pataramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊
Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva.
A da (sau
a cădea, a ajunge, a gusta)
patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. –
Cf. pătăranie.