pățanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂȚÁNIE, pățanii, s. f. Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală;
p. ext. (la
pl.) peripeții, aventuri. [
Var.: (
reg.)
pățénie s. f.] –
Păți +
suf. -anie.