patalama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Adesea
depr.) Certificat de studii; diplomă. – Din
tc. batalamă.patalama (Dicționar de argou al limbii române, 2007)patalama, patalamale s. f. 1. (
peior.) diplomă, certificat de studii.
2. (
intl.) condamnare penală.
patalama (Dicționaru limbii românești, 1939)patalamá, V.
batalama.patalama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patalamá (
fam.)
s. f.,
art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálelepatalama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATALAMÁ, patalamale, s. f. (
Fam.) Certificat de studii; diplomă. — Din
tc. batalama.