părere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRÉRE, păreri, s. f. 1. Opinie, punct de vedere; concepție, idee, credință. ◊
Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera.
A(-și) da cu părerea (ori
câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia.
A fi de aceeași părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva).
A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord.
Părere de bine = bucurie, satisfacție, mulțumire.
Părere de rău = mâhnire, căință, regret, invidie.
2. Iluzie, închipuire. ◊
Loc. adv. Într-o părere = într-o doară; la întâmplare. ♦ (
Concr.) Arătare, nălucire, vedenie, fantomă. ◊
Expr. O părere de... = o cantitate infimă de... –
V. părea.