părui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. recipr. (
Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr
2;
p. gener. a (se) bate.
2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul
2 de pe pieile crude; a depila. –
Păr2 +
suf. -ui.